Viaţa nu se explică, ci se trăieşte…

A crede

Inca imi aduc aminte de perioada copilariei in care credeam aproape tot ce ni se sunea, spun aproape pentru ca propozitii ca ”nu avem bani de aia” ”nu mai sta pana tarziu la calculator” sau ”nu iti fac bine atatea dulciuri” erau bineinteles printre cele care treceau la exagerari. Cu toate acestea copilaria era ceea mai frumoasa pentru ca atunci ii puteai spune cuiva ceva fara ca el sa se gandeasca ca nu este posibil asa ceva. Acum am crescut si constat cu tristete ca am uitat sa mai credem, fie ca vorbim de promovarea unui examen, de obtinerea unui job sau chiar de reusire intr-un proiect. Vreau ca toti sa se intoarca la copilarie si sa nu mai ia lucrurile atat de serios. Oare se poate?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>